Depresia, dincolo de simptomele obiective și cunoscute, are și o față subiectivă, ascunsă. Omul depresiv nu este întotdeauna cel care plânge într-un colț, așa cum ne-a spus Mirela Zetu, psiholog clinician și psihoterapeut în cadrul Spitalului „Providența” Iași. Citiți în interviul de mai jos despre această afecțiune și despre felul în care ne putem ajuta sau îi putem sprijini pe cei din jur.

#Saniting – Ce este depresia?

Psih. Mirela Zetu – Depresia NU este o pasă proastă, ci este o afecțiune psihiatrică ce s-ar putea defini prin pierderea contactului cu resursele interioare pe care toți le avem. Aceste resurse pot fi atitudini, convingeri, abilități, comportamente, factori de suport. Iar în momentul în care pierdem contactul cu ele rezultă o suferință.

Depresia are legătură cu felul în care persoana se raportează la suferința generată de un eveniment exterior. Nu evenimentul exterior provoacă depresia, ci felul în care persoana face față suferinței generate de eveniment.

Suferința este o reacție firească și perfect explicabilă la pierdere. Poate fi vorba despre pierderea unei relații (moartea cuiva drag, divorțul, despărțirea), pierderea unui statut (șomajul, pensionarea), pierderea stării de sănătate (boala, aflarea unui diagnostic), pierderea unui ideal sau a unei idei în care cred (părerea mea despre cineva sau despre ceva, fidelitatea, de exemplu).

#Saniting – Care sunt simptomele depresiei?

Psih. Mirela Zetu – Pierderea resurselor naște o suferință interioară foarte puternică, tradusă printr-o serie de simptome:

– dispoziția proastă, depresivă, pe parcursul întregii zile;

– scădere vizibilă a interesului sau a plăcerii pentru activități care altădată aduceau plăcere;

– insomnii/ tulburări de somn;

– autoreproș permanent, sentimente de vină, de inutilitate;

– pierderea apetitului alimentar (ceea ce explică scăderile bruște în greutate, oscilațiile greutății);

– dificultăți de concentrare (o încetinire a ritmului psihomotor, a gândirii și a mișcării);

– oboseală;

– gânduri legate de moarte/suicid/ tentative.

#Saniting – Care sunt pașii pe care trebuie să-i urmeze persoana care suferă de depresie?

Psih. Mirela Zetu – Pașii sunt adresarea la un specialist al sănătății mintale, respectarea medicației prescrise de psihiatru, acolo unde este cazul, pentru reechilibrarea la nivel chimic, și psihoterapia.

Prin psihoterapie înțelegem deprinderea unor mecanisme adaptative de a face față situației în mod eficient. Se înlocuiesc mecanismele dezadaptative (izolarea, refugiul în dependențe) cu mecanisme adaptative, sănătoase.

De asemenea, psihoterapia reprezintă un ajutor în descoperirea resurselor interioare și în învățarea unui automonitorizări.

Mă voi raporta diferit la propria persoană după o psihoterapie și voi ști când sunt în pericol, voi ști când sunt pe muchie să cad, voi corecta modul vicios în care privesc lucrurile.

#Saniting – Depresia este o boală, prin urmare, sau mod vicios de a vedea lucrurile?

Psih. Mirela Zetu – Este o boală generată și întreținută de un mod vicios de a privi lucrurile. Medicația corectează dezechilibrul chimic, iar psihoterapia corectează modul vicios de a privi lucrurile.

Persoana depresivă folosește adesea un dublu standard după care judecă realitatea și pe sine, adică ce le permit celorlalți sau își permit ei nu îmi este permis mie. Are tendința de a catastrofiza și de a absolutiza stările pe care le trăiește prin niște erori de logică ce pot fi corectate în urma unui demers psihoterapeutic.

Acele gânduri automate care o duc pe coordonate greșite, fuga în trecut sau o percepție distorsionată asupra viitorului, toate aceste lucruri se lucrează în cadrul psihoterapiei.

#Saniting – Cum putem ajuta pe cineva care suferă de depresie?

Psih. Mirela Zetu – Există niște simptome obiective pe care ceilalți le pot vedea și niște simptome pur subiective pe care, de multe ori, persoana depresivă le ascunde. Pentru că nu e ușor să apari dezgolit în ochii celorlalți. Și atunci e posibil să mimezi o stare de normalitate, o stare de bine, nu întotdeauna persoanele depresive sunt cele care stau în colțul încăperii, cu capul pe genunchi și plâng. Sunt oameni puternici, oameni care încearcă să își ducă viața mai departe, care se luptă și care mimează starea de normalitate.

Și atunci, familia de foarte multe ori ignoră simptomele acelea obiective care țin de izolare, de scăderea în greutate, care țin de dificultățile de concentrare și preferă să creadă acel „sunt bine, sunt ok, nu am nimic, merci că ai întrebat sau nu am nicio problemă!”.Și așa se întâmplă drame și ne întrebăm „oare cum de nu mi-am dat seama, oare ce s-a întâmplat, uite, omul acesta și-a luat zilele și nu am văzut suferința lui!”.

Și atunci cred că, dacă vrei să ajuți un om cu adevărat, înseamnă să demistifici boala, să o devoalezi, să îi vorbești despre boală și să fii acolo, autentic, prezent, lângă el. Adică trebuie mers un pic mai departe, să nu intrăm în jocul acesta al mimării stării de bine.

#Saniting – Ce facem dacă persoana neagă că este în depresie?

Psih. Mirela Zetu – Poate că neagă atunci, în momentul respectiv, dar dacă eu mă arăt disponibil, dacă eu sunt lângă tine, autentic, dacă îți spun să sunt îngrijorat, dacă îți spun că e cazul să vezi un specialist, lucrurile astea nu pot fi îngropate la nesfârșit. Și s-ar putea să ajutăm foarte mult prin îndrumarea omului spre un terapeut.

***

Interviul în format video poate fi accesat aici:

***

Acest interviu face parte din proiectul #saniting – „Cu un pas rămas în viață”. Orice donație pentru realizarea centrului de suport pentru echilibru emoțional este binevenită.