Livia Frona. Profesoara ei de muzică o numește un geniu. La vârsta de 13 ani, Livia are în palmares nenumărate trofee și premii naționale la diverse competiții de interpretare muzicală. Prietenul cel mai bun al Liviei este pianul. Nu are cuvinte să îl descrie, pentru că Livia s-a născut fără vedere. Se consideră un copil normal, dar emoția pe care o transmite atunci când interpretează o piesă transcende normalitatea. Așa cum și hotărârea ei de a trăi viața cu bucurie pare să vină dintr-o lume în care se simte mai mult decât se vede sau se vorbește.

Livia a venit pe lume prematur, mama ei își amintește că nu împlinise încă șase luni de sarcină atunci când a adus-o pe lume. Cum retina nu a avut suficient timp să se dezvolte, Livia s-a născut fără vedere. Părinții ei au cerut sprijinul mai multor specialiști, atât în țară, cât și în Italia, însă toți au considerat că nu există șanse ca Livia să vadă.

Pe când fata se apropia de vârsta de cinci ani, mama ei a avut un vis, o voce îi spunea că Livia trebuie să studieze pianul. Considerând că este o inspirație divină, mama Liviei a înscris-o la cursurile unui club din orașul Roman, fiind aproape de satul în care locuiau.

La jumătate de an după, Livia câștiga deja primul trofeu. Era o mărturie a darului cu care fusese înzestrată, mai ales că nimeni din familia ei nu era pasionat de muzică. „Pentru mine pianul reprezintă o mare bucurie și nu mi se pare greu deloc să cânt. Este nevoie doar de repetiție, iar dacă repet mult, nimic nu mai este dificil. Dar cum pentru mine muzica este o pasiune, tot ce fac este din plăcere”, a mărturisit Livia.

Livia Frona 2Urmând cursurile Liceului Special „Moldova” din Târgu Frumos, Livia a reușit să îmbine studiul de la școală cu cel de la clasele de pian, dedicând interpretării câte șase ore în fiecare weekend. Unul dintre compozitorii ei preferați este Wolfgang Amadeus Mozart, iar în urmă cu doi ani a avut șansa să îi viziteze casa memorială de la Salzburg. A primit în dar călătoria în Austria, alături de părinții ei și cei trei frați, în cadrul unei emisiuni de televiziune.

Am stat trei zile acolo, bucuria a fost mai ales pentru Livia care a ajuns unde a trăit Mozart și a reușit să îi atingă pianul și mai multe lucruri care îi aparțineau. Cred că pentru ea această călătorie va rămâne mult timp în amintire ca fiind una specială”, a precizat Angela Frona, mama Liviei.

Livia Frona 3Asemenea compozitorului austriac pe când era copil, memoria auditivă a Liviei o depășește pe cea a unui adult. Livia memorează cu rapiditate pasaje dificile, interpretându-le de parcă ar fi cel mai simplu lucru de pe pământ. Așa cum a făcut și cu Nocturna lui Frederic Chopin.

Livia este pasionată și de lectură, în mod special de Science Fiction, citind în Braille și ascultând multe cărți audio de acest tip. Am mai multe cărți preferate, dacă ar fi să enumăr, aș putea aminti „Mizerabilii”, „Jocurile Foamei”, „Șoareci și Oameni” și „Omul invizibil”. Îmi plac pentru că au aventură, multă acțiune, nu îmi plac lecturile simple, acestea sunt altceva. Aș putea spune că și muzica este o aventură, atunci când primesc o partitură nouă și o descopăr. Iar dacă îmi place cu adevărat, nu mă plictisesc niciodată”, a explicat Livia. Modul în care interpretează compozițiile nu pare a fi decât unul în care Livia creează, la rândul ei, o altă lume, una în care ochii au forma de inimă.

Livia Frona 4Visul ei acum este să studieze la Conservator. Cum în România nu există partituri în Braille, părinții Liviei au făcut tot posibilul să îi procure unele din Italia. „După ce am plecat de la Roman am găsit la Liceul „Octav Băncilă” din Iași o doamnă profesor care să o învețe cu drag pe Livia, merge de două ori pe săptămână la ea. Cu ajutorul unor binefăcători, am obținut aceste partituri. Au fost traduse în negru pentru doamna profesor, ca să înțeleagă și alfabetul Braille, și când citea dumneaei, Livia urmărea pe partiturile în Braille, dar în italiană, pentru că altă posibilitate nu exista”, a explicat mama Liviei.

Livia a reușit, astfel, să interpreteze partiturile, demonstrând că, atunci când iubești, nimic nu este imposibil. Ceea ce le transmite și copiilor care abia cunosc pianul sau urmează să o facă.

Iar Livia o trăiește din plin, căci este un copil cu inima veselă, cu zâmbetul larg și, contrar înfățișării ei delicate, cu o determinare de a întrece orice barieră. Întunericul în care pășește Livia îi întristează pe cei din jurul ei. Profesorul educator al Liviei crede însă că, de multe ori, lecțiile sunt ținute de partea cealaltă a catedrei.

Într-una din ore, Livia i-a spus că oamenii nu ar mai fi la fel de triști, dacă ar avea credință. Ea crede că lumea poate fi un loc mai bun și, dacă ar avea putere să schimbă ceva, și-ar dori ca oamenii de pretutindeni să cunoască pacea. Aceeași pe care ea o simte atunci când atinge clapele pianului și niciun zgomot nu mai are loc, odată cu minunea sunetelor.

***

Acest reportaj face parte din proiectul #saniting – „Cu un pas rămas în viață”. Orice donație pentru realizarea centrului de suport pentru echilibru emoțional este binevenită.