Dependența de alcool clasează România pe locul 5 în lume. Despre ce este dependența, de fapt, și ce soluții sunt posibile într-o astfel de situație ne vorbește în interviul de mai jos dr. Ovidiu Alexinschi, medic psihiatru în cadrul Spitalului de Psihiatrie „Socola” din Iași și coordonator  al Asociației Grupurilor Alcoolice în Recuperare (A.C.A.R.).

#Saniting – Cum definim dependența de alcool?

Dr. Ovidiu Alexinschi – E o întrebare de care toată lumea este extrem de interesată, pentru că cei mai mulți definesc în limbajul popular, în tradiția noastră, când spui dependent, alcoolic, bețiv, te gândești în primul rând la cantitate; o persoană care bea foarte, foarte mult, vârtos, bea zilnic. Ceea ce poate fi, într-adevăr, într-un fel adevărat, dar nu asta definește cu adevărat dependența.

Dependența este definită în special în momentul în care sunt afectate mai multe laturi ale funcționalității individului. Deci nu este o problemă strict de cantitate, este o problemă de relaționare, este o problemă de afectare somatică, afectarea comportamentului. Practic, întregul areal de funcționalitate al individului este afectat.

Pentru că știți foarte bine, că sunt unii care până la un anumit punct, deși beau foarte mult, reușesc să funcționeze la un nivel acceptabil pentru ei, protejați de familie, de anturaj, până la un anumit punct. Și reușesc să se mențină o anumită perioadă, după care lucrurile o iau complet razna, își pierd familie, își pierd slujbă, își pierd relațiile, își pierd, practic, viața. Deci dependența nu este o măsură cantitativă, ci este, de fapt, un tablou calitativ al vieții individului, este o deteriorare progresivă, pe toate planurile funcționării lui.

#Saniting – Ce este alcoolismul, o boală sau o alegere?

Dr. Ovidiu Alexinschi – Noi credem că nu este nicio boală, nicio alegere neapărat, și vă spun și de ce. A spune că alcoolismul este o boală înseamnă a externaliza vina, da? Este bolnav, e bolnav, săracul, nu are nicio vină, e bolnav, deci trebuie tratat, îl dăm pe mâna unui doctor, a unor specialiști care să îl facă bine de boala respectivă, să îi facă vaccinuri, să îi facă injecții, să îi dea pastiluțe și să îl facă bine pe bolnav și să devină sănătos. Nu prea se suprapune pe ideea de alcoolism.

Nici cealaltă, cu alegerea, nu e foarte, foarte clar. A alege ce? Sa bei sau să nu bei?  În condițiile în care peste 90% din populație a avut contact cel puțin o dată cu alcoolul, mai puțin anumite culturi religioase sau zone unde este interzis. 

Și atunci, cred că în mod adevărat alcoolismul este un stil de viață, este un comportament învățat repetitiv, asociat, e adevărat, cu o mulțime de boli. Dar el este un stil de viață. Nu ajungi alcoolic îmbolnăvindu-te, stând în pat, uitându-te la televizor, și te îmbolnăvești de alcoolism. Ca să devii dependent de alcool condiția necesară, nu și suficientă, este să bei și să bei o perioadă lungă de timp.

De fapt, asta e și diferența între dependența de alcool și dependența de droguri de mare risc, care se developează într-un timp mult mai lung, dependența de alcool, față de drogurile de mare risc. Dar finalul e același și toți au un parcurs de acesta descendent pe toate planurile.

#Saniting – Ce facem atunci când sesizăm sau suntem atenționați că avem o problemă cu alcoolul?

Dr. Ovidiu Alexinschi – În momentul în care începe cineva să sesizeze lucrul acesta și să îți spună, înseamnă că e posibil chiar să ai o problemă. Poate nu de dependență, poate de consum abuziv, poate de, eu știu, o problemă legată de alcool, dar, cu siguranță, ceva există. Și atunci este bine de adresat cât mai urgent la un specialist pentru o discuție de evaluare, pentru un colocviu de evaluare. Nu e nimic de speriat, nu e nimic, eu știu, de rușine, sau de jenă.

E pur și simplu o discuție de înțelegere a amplorii fenomenului, a gradului de afectare pe care o poate produce alcoolul și de înțelegere a contextului, a ancadramentului acesta al individului. Pentru că pe unii îi afectează fizic foarte repede, fac rapid pancreatită, hepatită, cine știe ce. Pe alții nu, reușesc să bea și să bea mult timp și să fie afectați pe alte planuri, să lipsească de la serviciu, sau să nu își mai facă îndatoririle în familie, acasă, lucruri de genul acesta, să facă datorii și așa mai departe.

A merge și a vorbi cu un specialist totdeauna se asociază cu un stigmat, vai, gata, sunt dependent, trebuie să mă duc, mă închid la Dezalcoolizare. Nu, trebuie întâi văzut care este problema, care este amploarea problemei, și ulterior soluțiile sunt individualizate în funcție de gradul de afectare.

#Saniting – Care sunt soluțiile posibile în cazul unei dependențe de alcool?

Dr. Ovidiu Alexinschi – Dacă este o dependență clară instalată, în special și fizic, e important, atunci, cu siguranță, pentru protecția și pentru un parcurs bun este nevoie de câteva zile de spitalizare, dezalcoolizare, de spălare de alcool, cu evaluare, cu analize și așa mai departe. După această fază de dezalcoolizare, dezintoxicare fizică, ei pot fi prinși în programul nostru care reprezintă două componente.

Una este centrul în care ne aflăm aici, Centrul de Alcoologie, care este un program desenat exact pe nevoile familiilor și celor care au probleme legate de alcool. În medie e vorba de trei săptămâni, de luni până vineri, în weekend merg acasă. Și care reprezintă o fază de trecere, de tranziție între faza de spital și cea de a continua parcursul acasă. Aici li se prezintă efectele alcoolului, avem frumos prezentări cu videoproiector, materiale, e foarte interesant, cât se poate de dinamic și de deschis.

Se prezintă efectele alcoolului, se discută despre familie, despre afectarea relațională, despre afectarea comportamentului, și învață, mai ales, cum să facă față viitoarelor provocări, viitoarelor atracții care pot apărea.

Sunt, tot începând din aceste săptămâni de la Centru, se fac comunități multi familiale, adică participă la ședință nu doar ei, ci și familiile lor, pentru că alcoolismul este, în esență, o problemă familială, și atunci clar rezolvarea trebuie să se facă cu ajutorul familiei. Nu la modul că e cineva vinovat, întotdeauna se învinovățește ba familia, ba cel în cauză.

Nu prea mai contează, este o problemă care afectează atât de mult, și atât de intern, organic, familia, încât nu mai are importanță atât de mult care a început, cum a fost, care e motivația, cât rezolvarea să se facă împreună. Pentru că una e să îl trimiți pe el singur, pe ea, la ședință, ia, du-te tu singur la ședință și rezolvă-ți problema și vedem noi ce ai făcut, și alta este: nu, e o problemă a noastră, suntem o familie, hai să vedem împreună cum o putem rezolva.

Înseamnă o oră, o oră și jumătate pe săptămână, nu e un capăt de țară, în care merg, vin adică, ne întâlnim cu familiile, stăm de vorbă, își împărtășesc temerile, experiențele, necazurile, bucuriile, nu neapărat legate de alcool, dar e foarte important. Pe termen lung este extrem, extrem de important și ați văzut că asigură o continuitate a abstinenței și nu numai, de ani de zile.

#Saniting – Care este diferența dintre alcoolismul umed și cel uscat?

Dr. Ovidiu Alexinschi  – Da, recădere uscată și recădere umedă. E o terminologie, să zicem, mai specifică. Când discutăm despre recădere, de fapt, se vorbește în limbaj uzual de recăderea umedă, ceea ce înseamnă reînceperea consumului de alcool. Dar mai există și un alt tip de recădere care se produce în absența reînceperii consumului de alcool, adică recăderea la vechiul comportament, tot la nervozitate, tot la violență, tot la iritabilitate, care sunt, de fapt, o recădere uscată și care poate prefigura o recădere umedă, care poate prefigura o reîncepere a consumului de alcool.

Aici e important ca familiile, aparținătorii, să știe, să sesizeze din timp semnele unei recăderi uscate, asta poate fi un semnal de alarmă pentru o eventuală recădere adevărată. Dar sunt la fel de periculoase, pentru că, încă o dată, spuneam de schimbarea stilului de viață nu la modul, așa, teoretic, nu credem că important este doar să fii abstinent și atât, doar să nu bei și atât, și să fii la fel, violent, nervos, agresiv, să nu îți pese de familie, de copii, de cei din jur.

Nu, credem că abstinența este doar primul pas în temelie pentru un proces mult mai larg, care înseamnă mai multă deschidere, mai multă empatie, mai multă comunicare cu familia, mai multe activități împreună, pentru că asta este important pe termen lung. Deci nu doar abstinență, ci schimbare reală.

Să fii pregătit, să îți pregătești mecanismele psihologice interne, intrinseci, să faci față într-un alt mod, de tip adult, provocărilor care sunt. Nu recurgând la alcool, ci făcând altfel lucrurile, văzându-le altfel, rezolvându-le altfel.

#Saniting – Ce facem atunci când o persoană nu acceptă faptul că este dependentă de alcool?

Dr. Ovidiu Alexinschi  – Familiile sună, disperate, și întreabă cum să facă, cum să îl aducem, contra voinței lui, pe sus, legat? Zic nu, în niciun caz, nu. Primul pas, dacă vrei să scapi de o problemă, să o rezolvi, este să o recunoști, să te confrunți cu ea. Faza aceasta este destul de complicată, poate să dureze destul de mult. De multe ori, ei sunt aduși de familii, de multe ori nu foarte convinși că trebuie, dar de foarte, foarte multe ori când ies din spital și din programul acesta spun că parcă li s-a sfâșiat vălul de pe fața ochilor, adică încep să vadă cu adevărat cum era viața înainte și după.

Nu se compară statutul de abstinent cu statutul de băutor, e o diferență uriașă în felul în care vorbesc, în felul în care se comportă, în felul în care văd lucrurile, se leagă ideile, e o diferență extraordinară în felul în care simt și comunică, este o diferență uriașă. Și atunci e important să punem bazele așa cum trebuie.

De aceea, chiar dacă familia sau ei inițial sunt reticenți în a face ceva, după primele zile, după primele săptămâni încep să realizeze, pentru că e și normal să fie așa. Cât sunt sub influența substanței e normal ca viziunea lor să fie deformată, să fie blurată imaginea, să nu își dea seama ce e mai bine pentru ei.

#Saniting – Câte persoane au beneficiat de programul Centrului de Alcoologie și Cluburilor ACAAR?

Dr. Ovidiu Alexinschi  – E un centru mic, este un program mic, mizăm pe calitate, mai mult decât pe cantitate, oricum, asistat peste 500, 600 de beneficiari și familii, și multe alte sute în cluburi, în aceste grupuri. S-a lucrat și s-a lucrat mai mult cu oamenii, decât cu cantități mari, cu populații mari, neavând capacitate așa de mare.

Ca și funcționalitate a Centrului, avem șase locuri, paturi, în care pot sta de luni până vineri, în weekend merg acasă. Dar mai avem și un program de zi, pot veni și în program de zi la ședință cei care sunt din Iași. De asemenea, mai sunt locurile din Roman, noi mai avem un Centru deschis recent, de un an și ceva, la Roman pentru femei, la fel, cu șase locuri. Femei pot veni în regim de zi și aici, dar acolo au inclusiv programul rezidențial.

E foarte utilă trecerea prin Centru, pentru că una este să ieși din spital și să te duci acasă, să spui că gata, am voință, mă las, și alta e să ieși din spital, să vii în Centru, să stai câteva săptămâni, să înțelegi un pic despre ce este vorba, să discuți cu specialiștii. Să discuți cu alte familii și alți colegi care au experiențe diferite sau asemănătoare, ajută enorm de mult, adică aici se pun bazele comportamentelor viitoare.

***

Interviul în format video poate fi accesat aici:

***

Acest interviu face parte din proiectul #saniting – „Cu un pas rămas în viață”. Orice donație pentru realizarea centrului de suport pentru echilibru emoțional este binevenită.