Bianca Brad. „Miss Prințesa Frumuseții”, actriță, om de televiziune. O femeie extrem de frumoasă și a cărei seninătate te oprește în loc. Nu pare să fie de pe lumea aceasta și, ce-i drept, seninătatea s-a întrupat pe chipul Biancăi după o lungă perioadă de durere. Fetița pe care o aștepta în urmă cu 11 ani s-a născut fără viață.

De atunci Bianca a devenit mamă de înger și, într-un moment în care în România nu exista vreo formă de suport pentru părinții care pierduseră un copil, Bianca a înființat Organizația E.M.M.A. În memoria fetiței ei, Bianca i-a adus împreună pe cei care nu avuseseră șansa de a-și strânge pruncii în brațe și i-a ajutat să dea sens vieții care părea să se fi oprit odată cu cea a bebelușilor.

Cum a arătat copilăria Biancăi?

Bianca își amintește că a fost un copil extrem de cuminte, spre deosebire de cei doi frați mai mari care făceau tot felul de nebunii. A crescut într-un apartament cu două camere, alături de frații și părinții ei. Mama și tatăl ei se cunoscuseră la o petrecere, dansând, așa că tatăl Biancăi a învățat-o arta tango-ului și pe cea a vals-ului. Începutul și sfârșitul copilăriei ei au fost marcate de incidente care ar fi putut să o lase fără viață.

Pe când avea un an și un pic, s-a furișat în bucătăria unde mama ei pusese apă la fiert și, curioasă fiind, a tras de ibric, astfel că toată apa s-a vărsat peste ea. A suferit arsuri puternice și a fost la un pas de septicemie. Iar la 14 ani a ajuns în comă la spital, după ce motocicleta pe care o conducea vărul ei a fost accidentată de o mașină al cărei șofer nu se asigurase când a plecat de pe loc. Casca pe care o purta a fost cea care i-a salvat viața.

Era atrasă de ideea de a călători, îi plăcea să studieze oamenii și nu suporta nedreptatea. Așa că visa să devină stewardesă și să studieze Psihologia sau Dreptul. La îndemnul mamei ei, însă, care și-ar fi dorit să fie actriță, dar nu a fost lăsată, Bianca a dus visul mai departe și l-a îndeplinit. A prins drag de actorie, dar și de modeling, în anul 1991 câștigând titlul de „Miss Prințesa Frumuseții”, și de televiziune, domenii în care a devenit foarte cunoscută.

Ce a determinat-o să pună cariera pe al doilea loc?

Deși era o persoană emotivă și mai retrasă, a fost remarcată de oameni cu experiență bogată în aceste domenii și a primit roluri principale încă de la începutul carierei sale. În perioada de vârf, pe când avea 22 de ani, l-a cunoscut pe cel care avea să îi devină soț, un bărbat neamț de origine.

M-am îndrăgostit și am uitat de toate. El era student în România, ne-am cunoscut în ultimul lui an de facultate și când a terminat a trebuit să plece în Germania. Și aveam de ales între a rămâne și a-mi urma cariera sau a-mi urma inima. Și cum se spune că dragostea e oarbă, am plecat în Germania și am lăsat tot. Lumea îmi spunea că nu gândesc, că nu știu ce fac și că e o mare greșeală, pentru că am șanse foarte mari, fiind pe val, și eu am zis că nu mă interesează, pentru mine iubirea este cea mai importantă”, și-a amintit zâmbind Bianca.

Vreme de opt ani iubirea a fost cea mai importantă, Bianca și-a urmat soțul și a continuat să lucreze ca actriță în Germania. Unul dintre rolurile în care a jucat a fost chiar unul de stewardesă, așa că Bianca și-a îndeplinit și visul de a călători. Cariera părea să se dezvolte, primea pe un singur episod dintr-un serial cât ar fi primit în România în cel puțin doi ani de filmări.

De ce a decis să plece din Germania și să revină în România?

Relația cu soțul ei, însă, nu a mai funcționat, așa că Bianca a ales să revină în țară. „A fost foarte greu să revin, nu am  mai ajuns niciodată la nivelul pe care l-am avut înainte de a pleca. E adevărat că și prioritățile mele s-au schimbat, dar, uitându-mă în urmă, dacă ar fi să găsesc un element comun, practic eu mi-am sacrificat întotdeauna cariera pentru relația personală”, a adăugat Bianca.

Alegând să pună din nou dragostea pe primul loc, Bianca l-a adus pe lume în anul 2005 pe Luca, primul ei copil. „În clipa în care devii mamă totul se transformă, a fost o perioadă în care m-am dedicat total familiei. Primele trei luni nici nu am ieșit din casă, aveam o pernă mare și îl puneam pe Luca pe perna aceea și stăteam și mă uitam la el. În loc să mă odihnesc, mă uitam la el, eram absolut fascinată, topită”, a povestit Bianca.

Care a fost motivul pentru care fetița ei a încetat din viață?

Aproape doi ani mai târziu urma să se nască cel de-al doilea copil, o fetiță pe nume Emma Nicole. Investigațiile realizate pe parcursul sarcinii arătau că bebelușul suferea de tetralogia Fallot, o malformație congenitală la inimă. Fără a i se explica ce presupune această afecțiune, Bianca a fost întrebată în urma ecografiei dacă este sigură că dorește să se realizeze amniocenteza, iar ea a răspuns afirmativ.

Malformația a fost confirmată, așa că Bianca, fără a spune cunoscuților despre afecțiunea bebelușului, a căutat soluții pentru momentul în care fetița avea să se nască. Exista posibilitatea să fie supusă unei intervenții chirurgicale imediat după naștere, afecțiunea fiind foarte gravă și cu risc fatal, prin urmare, Bianca a decis, la recomandarea medicului din România, să meargă la o clinică din Germania, acolo unde operația ar fi fost posibilă.

Cu o zi înainte de data la care era programată cezariana, Bianca s-a cazat lângă spital, la o casă destinată părinților care nu aveau posibilitatea unui alt tip de cazare, iar a doua zi a mers la spital pentru a fi efectuată ultima ecografie și a afla la ce oră urma să aibă loc intervenția de cezariană. Atunci a aflat că inima fetiței încetase să bată. Din cauza malformației pe care o avea la inimă, Emma Nicole era micuță și s-a învârtit mai mult în lichidul amniotic, motiv pentru care s-a făcut un nod în cordonul ombilical. Fetița încetase din viață cu doar câteva zile înainte.

Bianca a fost măcinată de tot felul de vinovății legate de moartea fetiței sale, de faptul că și ea își dorea să moară sau de faptul că nu mai reușea să aibă o relație armonioasă nici cu băiatul ei, întrucât acesta o respingea, din cauza durerii. A fost furioasă, lipsită de speranță, a trecut printr-un amalgam de stări ce păreau a fi de necontrolat.

Ajunsese să își dorească să se îmbolnăvească de cancer, după ce făcuse o analiză amănunțită a modalităților prin care ar fi putut să își încheie viața, fără a fi considerată o egoistă. Mulți dintre cei apropiați nu știau cum să îi fie alături, ceea ce a dus la o suferință și mai mare. Relația cu tatăl copiilor ei fusese, de asemenea, afectată. Și în România nu existau instituții, site-uri sau cărți care îi să sprijine pe părinții ai căror copii se pierduseră.

Cum a ajuns Bianca să vorbească în public despre durerea ei?

Citind foarte mult din cărțile pe care le găsise în afara țării despre traumele altor părinți care nu apucaseră să își țină copiii în brațe, Bianca a înțeles că nu este singură în tot acest parcurs și a văzut cât de mult a ajutat-o să învețe din experiența celorlalți. Totodată, în presă apăruseră informații denaturate despre povestea ei, așa că Bianca a ales, la sfatul unei prietene, să își deschidă sufletul și să vorbească în public despre tot ceea ce trăise, cu scopul de a veni în sprijinul tuturor părinților din România ai căror copii plecaseră în Cer.

Voia să ajungă la poveștile altor părinți din România și să le cuprindă într-o carte. Îi era teamă de reacțiile care ar fi putut să apară și multă vreme a ezitat să facă acest pas, dar dorința de a ajuta a învins. Am apărut și am vorbit și din momentul acela iarăși mi s-a schimbat viața. Am primit peste 1500 de mesaje în două zile, mi-a luat câteva luni să citesc toate mesajele și ce am văzut acolo m-a determinat să vreau să fac ceva. Nu se putea să rămână așa, erau cazuri urâte, mamele îmi spuneau cum erau tratate în spital, cum copiii fără viață erau aruncați în coșuri de gunoi în fața mamei, puși în pungi, niște lucruri înfiorătoare”, și-a amintit Bianca.

EMMA - baloane ZPI 2017Așa a ajuns să organizeze primul eveniment, dacă pe 8 martie era sărbătorită ziua mamelor, în data de 9 martie 2008 a fost marcată Ziua Mamelor de Îngeri, fiind înălțate baloane în memoria copiilor. Cuvintele „mamă de înger” sau „tată de înger” au acum un înțeles pentru toți părinții care, deși au avut un copil, nu sunt numiți părinți. Iar evenimentul din 2008 nu s-a oprit acolo. Bianca a făcut mai mult decât să scrie o carte, a înființat Organizația E.M.M.A. (Eternul Miracol Materna Alinare), în memoria fetiței ei, așa că Ziua Părinților de Îngeri s-a repetat anual, în mai multe orașe din țară.

Așa cum și în data de 15 octombrie, când la nivel internațional sunt comemorați bebelușii și copiii, seara se aprind lumânări pentru ca, datorită diferenței de fus orar, la nivel mondial să fie creat un Val de Lumină. România s-a adăugat acestui val din anul 2010, prin intermediul Organizației E.M.M.A. Totodată, în cadrul Organizației a fost creat un grup de suport pentru părinți, iar pe site-ul Organizației au fost publicate nenumărate informații care să le fie de folos atât părinților aflați într-o astfel de situație, cât și celor dragi din jurul lor.

Ce simbolizează rândunica pentru Bianca și Organizația E.M.M.A?

În logo-ul Organizației E.M.M.A. a fost inserată o rândunică, un simbol al Emmei Nicole. La o lună după ce a încetat din viață, când în sfârșit sicriul a fost adus în țară, iar un preot a acceptat să facă slujba înmormântării, chiar dacă fetița nu fusese botezată, o rândunică a intrat în Biserică și nu a putut fi scoasă până la finalul slujbei. Preotul a asemănat rândunica aceea cu sufletul fetiței care părea să se fi întors acasă, iar rândunele au fost prezente de atunci în familia Biancăi de mai multe ori.Luca si Emma (12)O dată, o rândunică a intrat în casa lor și a așteptat cuminte să fie fotografiată, uitându-se direct în obiectivul aparatului. Bianca avea să afle că în Grecia, spre exemplu, rândunele chiar semnifică sufletul copiilor care au încetat din viață.Pe parcursul tuturor anilor în care Bianca a învățat să relaționeze cu fiica ei, chiar dacă nu o putea atinge sau nu o vedea, așa cum putea face cu rândunelele, au fost câteva cuvinte de care s-a agățat și pe care, spunându-le non stop în prima etapă, a reușit să se ridice și să ajute mai departe. Acele cuvinte formau o rugăciune simplă pe care Bianca o auzise în reportajul pentru care a filmat prima dată când a ajuns în Germania. Și pe care și le-a amintit în ziua în care i s-a spus că inima fetiței ei nu mai bate.

Dă-mi, Doamne, puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putere, și înțelepciunea de a face diferența între ele!”.

I-a luat ani ca rugăciunea seninătății să se rostească singură pe chipul ei. Ca să poată face pace în suflet și să aducă pace și în inimile celorlalți părinți și chiar viață, căci pe unii i-a salvat, în mod practic, de la moarte. „În 2008, când am apărut la televizor, s-a dat un anunț să vină mai multe mămici ca să vorbim despre acest subiect. A fost prima dată când eu am rugat pe cineva din Mass Media să mă ajute la modul acesta. Printre mămici era și cea a unui îngeraș, ea a avut gemeni, fetiță și băiat. Fetița a murit la naștere, nu a văzut-o, nu știe ce s-a întâmplat cu ea. Pur și simplu a dispărut, i s-a spus doar că a murit și atât.

Și am fost impresionată, pentru că soțul femeii a văzut anunțul că va fi emisiunea și el a împins-o de la spate să vină. Și la sfârșitul emisiunii, ea având gânduri suicidare, a venit și m-a luat de mână, mi-a mulțumit și mi-a spus că ea este în viață datorită mie. Și nu numai ea. Pe mine m-a marcat foarte mult și atunci am știut că fac ce trebuie”, a subliniat Bianca.

Cum a reușit să împărtășească din credința ei?

Într-un moment în care nu exista nicio explicație la întrebările care începeau cu „De ce?”, felul în care Bianca a dăruit povestea ei a dat o logică traumei și o explicație: acum era posibil să îi ajute pe ceilalți. „Dacă bucuria este frumos să o împarți cu cineva, povara trebuie să o împarți cu cineva, ca să poți să o duci. Oricât de greu îți este și oricât de singur te simți, trebuie să nu uiți că Dumnezeu e acolo”, a conchis Bianca. A învățat să ducă din nou și bucuriile și poverile alături de tatăl copiilor ei.

EMMA - Giulesti

Și, de peste zece ani, Bianca este un călător voluntar în inimile celorlalți părinți pe care acum îi înțelege și pe care îi ajută să nu uite că există putere și să facă pace cu ceea ce, pe moment, poate fi considerată o nedreptate. Cele trei drumuri pe care le văzuse posibile în copilărie, Călătoria, Psihologia și Dreptul, și-au găsit o formă neașteptată de a fi parcurse. Uneori Bianca a mers alături de ceilalți până la epuizare, însă nu regretă. Este conștientă că toată munca a meritat implicarea ei, pentru că acum România are o platformă de suport pentru părinții ai căror copii s-au pierdut. Și nenumărate exemple despre felul în care viața și-a găsit, asemenea rândunelelor, un zbor senin mai departe.

***

Pentru suport și mai multe informații, site-ul Organizației E.M.M.A. poate fi accesat aici: http://www.organizatiaemma.ro/

Iar sfaturi pentru cei din jurul părinților de îngeri pot fi găsite aici: http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati

Pagina de Facebook a Organizației E.M.M.A.: https://www.facebook.com/ParintiDeIngeri/

Canalul de Youtube al Organizației E.M.MA.:  https://www.youtube.com/user/wwworganizatiaemmaro

***

Acest reportaj face parte din proiectul #saniting – „Cu un pas rămas în viață”. Orice donație pentru realizarea centrului de suport pentru echilibru emoțional este binevenită.