Cerasela Soficu. Pentru mulți dintre noi numele ei nu ne este cunoscut. Așa cum nu le este nici străinilor care o opresc pe stradă să o întrebe la ce vârstă și-a născut copilul. Nu era căsătorită atunci când a rămas însărcinată. Nu și-a plănuit să facă un copil și nici nu a fost întrebată dacă își dorește unul. Deși nu îl aștepta, Cerasela nu doar că a ales să păstreze copilul, ci a ales și să îl crească singură, pentru a-l proteja. Dacă ar fi să îi descriu povestea într-un singur cuvânt, nu ar fi altul mai potrivit decât curaj. Acela de a crede că există soluții, ba chiar minuni, într-un moment în care toate păreau să îi stea împotrivă.

Atunci când era mică, Cerasela își amintește că se lipea de perete, încercând parcă să intre cu totul în el, să treacă neobservată. Era atât de timidă, încât nu vorbea ore în șir, până când venea sora ei de la școală, iar atunci îi spunea pe nerăsuflate tot ce gândise și simțise în ziua respectivă. Îi era greu să relaționeze cu ceilalți, în relațiile cu părinții ei nu cunoscuse prea mult apropierea. „Ei erau prezenți, dar erau mai reci, nu știu să dau o explicație, poate că nu i-a învățat nimeni să fie altfel sau așa au crescut și ei. Mă îndemnau să învăț totul și să am 10 pe linie, să fiu șefa clasei, și așa a fost. Câțiva ani așa a fost, până când am obosit. Eram atât de obosită că nici facultatea nu mai voiam să o fac, m-am forțat, totuși, să o termin, dar gata, acolo s-a terminat cu studiul”, a mărturisit Cerasela.

272849_219404938100055_3471544_o

Cu studiul se terminase, dar nevoia de afecțiune a urmărit-o, continuând să o caute în alte persoane. În momentul în care l-a cunoscut pe fostul ei iubit, credea că durerea avea să își găsească, în sfârșit, un leac. „La început i-l lăudam mamei, ce băiat calm și care mă suportă în toate toanele…Și, de fapt, au ieșit la iveală niște chestii pe care nu credeam că le poate face. Când l-am cunoscut mai bine și ne certam din ce în ce mai des i-am zis de nenumărate ori că vreau să mă despart de el și că nu ne vom căsători, nu mai exista nici respect între noi. Dar el insista, spunea că îmi va trece, nici nu mă asculta”, a povestit ea.

Cu toate că nu se mai înțelegeau, Ceraselei îi era greu să se desprindă. „Nu ne potriveam nici ca temperament, în nimic, știam asta, era dependent de jocuri video, încercasem să îi spun că este nesănătos și că, la 32 de ani, ar fi nevoie să fie mai responsabil, dar nu își dorea să se schimbe. Iar eu am lăsat timpul să treacă pentru că aveam teama de a sta singură. Deși era un atașament bolnăvicios, măcar era unul”, a explicat Cerasela. După cele câteva luni de relație, a aflat că este însărcinată. În timp ce acum este împăcată cu ceea ce s-a întâmplat, atunci lucrurile păreau să fi scăpat complet de sub control.

După o ceartă în parc, timp în care Cerasela îi spusese fostului ei iubit că va păstra copilul, dar că tot nu se va căsători cu el, acesta a fugit acasă la Cerasela și i-a anunțat pe părinții ei că este însărcinată. Lunile care au urmat nu au fost nici pe departe cele pe care le visează o femeie atunci când poartă în pântece primul copil. Sora ei, căsătorită și însărcinată și ea, a plâns o zi întreagă atunci când a aflat despre situația Ceraselei. Părinții ei, deși au ajutat-o mult apoi în creșterea lui Emilian, au fost supărați inițial, presând-o să se căsătorească, iar reproșurile nu erau puține.

Tatăl copilului ei, spune Cerasela, furios că nu a acceptat căsătoria, a renegat, în cele din urmă copilul, afirmând că nu este al lui. „Ținea cu dinții de ideea de de a ne căsători, a adus în discuție chiar și avortul, dacă nu voiam copilul, puteam să fac avort, doar să ne căsătorim. Mi-a spus apoi că dacă nu mă căsătoresc cu el, nu își va asuma nicio responsabilitate față de copil și s-a ținut de cuvânt. Eu nu am vrut să mă mă căsătoresc și să repet experiența părinților mei, poate nu ar trebui să spun asta, dar știam ce înseamnă să fii un copil care asistă la certuri, eu am fost acel copil și nu am vrut să pățească și Emilian la fel””, a mai spus Cerasela.

24139207_1562107433878116_303756303_o

Băiețelul are doi ani acum și rostește câteva cuvinte, unul dintre ele fiind tata. L-a văzut o singură dată, preț de 20 de minute. După ce m-am mai liniștit, când avea Emilan șapte luni, am mers la tatăl lui la serviciu, să îl cunoască. Eu consider că un copil, oricât de mic este, simte lipsa unui părinte. Tatăl lui l-a luat în brațe, a zis că e frumos, puțin ironic, și atât. Am încercat să îi explic faptul că relația dintre mine și el este una diferită față de relația tată-copil, dar nu părea să facă diferența. Nu am mai avut cum să forțez nota apoi, pentru că el era deja căsătorit cu altcineva și acum are și un alt copil de care să se bucure”, a explicat Cerasela.

Deși povestea ei a fost încărcată de tristețe, a simțit că, odată cu nașterea lui Emilian, s-au petrecut minuni. Cum nu lucrase suficient timp încât să primească o indemnizație de creștere a copilului la acea vreme, singurul ei venit avea să fie o alocație de 200 de lei. Nu știa cu ce îl va crește, dar de un lucru era sigură: Dumnezeu avea să o ajute.

Găsind sprijin la Departamentul Provita din cadrul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, a primit tot ce a avut nevoie atât înainte, cât și după naștere. „Ecografii, analize, hăinuțe, pătuț, absolut tot mi-au asigurat și contează foarte mult. Chiar și acum îmi asigură pampers, medicamente, alimente și asta m-a ajutat să fiu mult mai liniștită. Când am rămas însărcinată nu vedeam un sprijin nicăieri, m-am angajat din a treia lună de sarcină și am ascuns-o cât am putut, eram praf, plângeam în fiecare seară. La Provita mi-au pus la dispoziție și un psiholog și am mers la consiliere, acesta m-a sfătuit și în creșterea copilului și pot oricând să revin la el, dacă este necesar. Unii oameni pot crede că sunt eu mai visătoare, dar am primit exact lucrurile pentru care mă rugam, fără să apuc măcar să spun cuiva că am nevoie de ele și asta chiar a fost o minune”, a menționat Cerasela.

24115366_1562107447211448_1833064574_o

Apariția lui Emilian a ajutat-o și să devină independentă, unul dintre lucrurile pe care și le dorise să le facă, dar până atunci nu avusese curaj. Cerasela s-a mutat de la părinții ei, locuind acum doar cu Emilian, și a reușit să își găsească un serviciu, în timpul în care băiețelul este la creșă. Adevăratele schimbări s-au petrecut însă în inima ei.

„Poate fi puțin ciudat ceea ce voi zice, dar eu chiar cred că acest copil a venit cumva să mă schimbe pe mine ca om. Duceam o viață nu foarte curată și, deși am greșit, la rândul meu, cred că am reușit să iau deciziile cele mai bune apoi…”, a precizat Cerasela.

 

Deși are 27 de ani, Cerasela este mică de statură și cântărește 42 de kilograme, motiv pentru care pare a fi un copil care duce în brațe un alt copil. Se lovește frecvent de privirile surprinse ale celor din jur, dar pentru ea acestea nu sunt decât noi ocazii de a-și spune povestea. Aceea prin care a aflat că un copil înseamnă o minune și că, indiferent de situație, alegerea de a-l păstra duce la alte minuni. Acesta este mesajul pe care Cerasela îl transmite mamelor care se pot simți fără ajutor: că există. Întotdeauna există o cale de a alege viața.

***

Acest reportaj face parte din proiectul #saniting – „Cu un pas rămas în viață”. Orice donație pentru realizarea centrului de suport pentru echilibru emoțional este binevenită.