Liviana Tane. Cea care a pornit în „Ocolul lumii în 100 de cărți”. Unii dintre voi poate că i-ați fost elevi la workshop-urile de storytelling, la The Writing School. Sau o știți de la Realitatea TV și Digi24, Liviana a fost producător de emisiuni și coordonator editorial al stațiilor de știri. Poate că v-a ajutat să vă scrieți poveștile. Dar nu v-a vorbit despre povestea ei. Una care te ridică și te izbește atunci când te aștepți mai puțin. Una despre criză financiară. Executare silită. Despărțire. Mamă singură. Depresie. Și despre cum e să pierzi totul de două ori. Viața a avut însă un mod uimitor de a-și lua revanșa, arătându-i soluții într-un loc în care nici nu s-ar fi gândit că există.

Vecinii și-o amintesc pe Liviana ca fiind fetița cu codițe și cu cărți. A învățat să citească pe ascuns, la vârsta de cinci ani, după ce a văzut-o pe mama ei cum petrecea citind, fascinată, ore în șir. Cavalerii Pardaillan, o carte în două volume, a fost prima ei lectură mai serioasă, în clasa I. Îmi aduc aminte că aveam momente în care mama mă scotea în oraș și singurul argument cu care mă scotea era <<Ne oprim și la librărie și îți cumpăr o carte>>. Și îmi cumpăra tot timpul câte o cărticică pe care o citeam din librărie și până ne întorceam acasă. Tot drumul era așa: eu eram cu cartea, mergeam pe stradă, iar mama mă ținea din spate, de rochiță, ca să fie sigură că țin drumul drept și nu mă împiedic, iar eu stăteam cu nasul în carte, de fiecare dată”, a spus Liviana.

12742545_10153906336758638_8360721655153822793_n

A fost un copil dorit. Mama ei, având doi băieți, a riscat să mai nască o dată, deși suferea de o afecțiune cardiacă gravă, pentru că își dorea tare mult o fată. Trei zile după ce a născut a stat în comă. A crezut că fata va rămâne cu ea acasă, dar a fost prima care a plecat. Năzdrăvană, așa cum își amintește că era, Liviana s-a dus la București să se facă avocat și a ajuns om de presă. Acolo a condus-o limba română despre care spune că a salvat-o de multe ori în viață. Cât despre televiziune, îi datorează tot ce este acum, acolo a învățat să facă de toate.

În anul 2009 viața Livianei era una ideală. Avea un partener, era șefa departamentului de știri din cea mai importantă televiziune de știri la acel moment, avea proiecte și suficienți bani încât să nu aibă grija zilei de mâine. Își luase în rate o casă și o mașină și nu vedea nicio posibilitate ca acel puzzle să se destrame. I s-a părut firesc să nască un copil și așa a venit pe lume David.

1914113_180840698637_7021590_n

Criza financiară, cea care până atunci nu își făcuse simțită prezența, avea să dărâme tot ce reușise Liviana să construiască. La rugămintea șefului ei de a mai rămâne în concediu maternal și de a nu se întoarce la lucru, întrucât nu ar fi avut atunci de unde să o plătească, vulnerabilă emoțional, Liviana a acceptat. Trei luni mai târziu ajunsese într-un impas financiar de neimaginat.„Trebuia să trăim din indemnizația de părinte eu, copilul și tatăl copilului care, la rândul lui, și-a pierdut jobul în intervalul imediat următor. Și din aceeași indemnizație să plătim ratele care erau dublul indemnizației pe care eu o primeam atunci”, a mărturisit ea.

Ca urmare a presiunii de la acea vreme, relația pe care o avea de 10 ani cu tatăl copilului ei s-a încheiat, Liviana rămânând o mamă singură. Băncile au început să amenințe cu executarea silită, a vândut mașina, în încercarea de a-și acoperi datoriile, dar acestea erau din ce în ce mai mari. Mai mult decât atât, nimeni nu voia să o angajeze. Avea un trecut profesional atât de important, încât toți o considerau supracalificată. „Așteptările mele nu erau deloc mari, eu îmi doream, pur și simplu, un job cu care să pot să îi cumpăr copilului lapte praf. Era atât de simplu…Dar toată lumea avea senzația că nu își permite serviciile mele pentru că sunt foarte scumpă”, a adăugat Liviana.

Din teama de a nu ajunge cu băiețelul în stradă, după ce își pierduse deja partenerul, locul de muncă în televiziune și mașina, Liviana a făcut eforturi colosale vreme de trei ani să păstreze casa, dintr-o credință moștenită cultural că un om e mai stăpân pe el, având o casă. Un cerc vicios în care lua dintr-o parte și punea într-alta. Până în ziua în care a decis să renunțe. Banca a executat-o silit, iar ea s-a mutat cu David în chirie, în scara de alături.

„A fost momentul în care efectiv s-a ridicat toată povara de pe umeri și mi-am dat seama că faptul că nu am o casă și faptul că nu am un bărbat lângă mine nu mă definește neapărat. Dimpotrivă, erau lucruri care mă cocoșau, mă copleșeau. Aveam nopți în care nu dormeam, aveam atacuri de panică, era iadul pe pământ. Să știi că în camera de alături doarme copilul tău și tu nu știi dacă mâine ai bani de pampers, dar pe de altă parte trebuia să păstrez, cumva aparențele…Conflictul e enorm”, a povestit Liviana.

36227_432634033637_2261840_n

Îi era cu atât mai greu cu cât nu putea nici măcar să spună familiei despre situația prin care trecea. Până atunci ea fusese cea care îi sprijinise financiar și emoțional pe părinți, ambii bolnavi, frații ei fiind plecați. Așa că acel conflict a mocnit intern. „A fost foarte nasol. Și s-a manifestat și fizic, în sensul în care încercam să mă protejez, să pun distanță între mine și ceilalți, m-am îngrășat foarte tare. Aveam 104 kilograme. Nu am vorbit cu nimeni, le țineam pentru mine, ai mei cred că nici acum nu știu care a fost dimensiunea reală a coșmarului la momentul acela”, a punctat Liviana.

Iar coșmarul nu s-a oprit atunci. Faptul că ea renunțase la casă nu acoperise și datoriile pe care le făcuse în cei trei ani și care erau foarte mari. În cele din urmă, a reușit să găsească un loc de muncă, întorcându-se la baza carierei pe care o construise: era redactor de site într-un proiect european.„Cei care lucrează în presă știu că acesta este un entry level job, de unde condusesem redacții și eram super șmecheră, fusesem la CNN, mă dădusem super eroină, acum eram fata care scria site-ul. Dar nu mi s-a părut nicio secundă că e sub demnitatea mea. Veneam dintr-o lume în care fiecare job și oportunitate era colac de salvare”, a spus ea.

Directorul de comunicare al proiectului s-a mutat în altă țară, iar Liviana i-a preluat postul. În cazul ei, drumurile nu păreau să cunoscă o cale de mijloc. Erau când jos, când sus. Proiectul s-a terminat, așa că fost nevoită să caute iar un loc de muncă. A revenit în televiziune și avea un alt rol și în proiecte europene, reușind să se redreseze financiar.

A făcut economii în valoare de câteva zeci de mii de euro. A mai împrumutat câteva zeci, în încercarea de a deschide o școală de comunicare și cursuri de Media. Și, pentru a doua oară în viață, i-a pierdut pe toți. Tentativa de antreprenoriat s-a dovedit a fi un eșec. O altă experiență despre care nu a vorbit cu nimeni.Am intrat în cea mai nasoală depresie în care puteam să intru vreodată. Vara trecută pentru mine a fost coșmar. L-am trimis pe fiul meu la bunica lui o vară, toată vacanța de vară, cred că l-am văzut de două ori în toată vacanța. Și au fost aproape trei luni în care nu am ieșit din casă”, și-a amintit Liviana.

Avea un prieten foarte bun care venea și bea o limonadă cu ea o dată sau de două ori pe săptămână, ca să se asigure că mai este acolo. Dar nici măcar el nu știa ce se petrecea, de fapt, cu Liviana.

I-a fost atât de greu, încât nu își poate aminti cum a supraviețuit în acele luni. Singurele detalii la care memoria ei îi acordă mai mult acces sunt cele legate de David. Distanța față de fiul ei a fost cea care i-a permis Livianei să proceseze tot greul prin care trecea. Dar, în același timp, David era singura ei legătură rămasă cu lumea. Una fără de care, crede Liviana, nu ar fi putut merge mai departe.

„Nu știu dacă aș fi căutat soluții. Pentru că au fost și momente din astea în care efectiv simțeam că cedez și îl auzeam pe el în telefon și îmi zicea <<Mama, sunt foarte ocupat acum, am un pic de treabă, vorbim mai târziu, pa>>. Și îmi închidea telefonul, știi, și în capul meu era că el e un copil fără griji, de ce ar trebui să își facă griji din cauza mea? Nu e treaba mea, treaba mea e să îl fac să fie exact așa, fără griji”, a mărturisit ea.

12417659_10153822078268638_5010052955413643978_n

Așa că Liviana a continuat să caute soluții, pentru că David nu avea timp de probleme. Și-a adunat forțele rămase și a început să facă primii pași pentru a ieși din starea care o acaparase. A primit o invitație de a ține un curs de storytelling, gratis, la o școală de femei care scriu pe blog și a acceptat, fiind foarte apreciată pentru curs. Iar din acel moment, viața a surprins-o.

„Cred că am avut noroc atunci, cred că am avut foarte mult noroc. Și pentru că nu m-am pierdut, și pentru că soluția mea a venit acolo unde nu o căutasem niciodată. Nu m-am gândit niciodată la lucrurile acestea, așa, dar acum, când mă întrebi, îmi dau seama că soluția a fost în copilăria mea, cu litere scrise pe sub masa fratelui, cu prima scrisoare, primele cărți și mama care mă târa prin oraș de eticheta rochiei, ca să nu mă împiedic. M-am întors la mine, avându-l și pe David care e cam de aceeași vârstă cu mine, cea de atunci”, a conștientizat Liviana.

De anul trecut încoace trăiește o succesiune de revelații. Unele pe care nu le-a căutat, dar care au găsit-o acasă. Împlinind 40 de ani, și-a propus ca restul vieții ei să fie despre ce a învățat până acum. A reușit să își revină financiar, lucrând foarte mult, ba chiar urmează să se mute în chirie într-un apartament cu trei camere, mai aproape de școala lui David.

„Acum sunt în momentul acela fericit, cred că sunt în cel mai fericit moment din viața mea, acela în care pot să fac ce vreau. Și dacă nu îmi găsesc un loc, îl creez”, a spus zâmbind.

20258393_10155475968048638_7823762597920520958_n

Și așa a creat trei proiecte: „Smart Schooling” – un proiect media pentru liceeni, unul pentru iubitorii de litere, „The Writing School”, ținând workshop-uri de storytelling și nu numai în diverse locații din țară și, cel mai nou proiect: „Ocolul lumii în 100 de cărți”. O dată pe lună Liviana merge într-un oraș european, pe urmele unui scriitor pe care îl admiră. Prin urmare, cel puțin în următorii zece ani va face acele trei lucruri care o împlinesc: să citească, să călătorească și să scrie, învățându-i și pe ceilalți să adune capitole în propria poveste. Și că se poate trăi și din scris…

Cel mai mult își dorește să rămână în picioare, privind partea bună a tot ce s-a întâmplat. Pentru ca David să aibă un model sănătos și să continue să își dorească să fie de toate, ca mama. Despre tatăl lui nu mai știe. Obișnuia să treacă o dată pe an să îl vadă, de ziua lui. De doi ani nu a mai apărut.

Paradoxal, povestea aceasta este una despre dragostea necondiționată, singura care nu poate fi măcinată de rugina unei crize financiare. Singura care îl face pe David să strige în gura mare <<ești cea mai bună mamă pe care și-ar putea-o dori un copil și te iubesc!>>. Și singura care a ținut-o pe Liviana în viață, de două ori. Până într-acolo încât să continue să mai aibă încredere în ea și în oameni și chiar să spună „da”, în cazul în care va exista o nouă relație. Îmi mărturisește că nu o caută, dar, pentru prima dată, nici nu o mai respinge. Dacă va bate la ușa sufletului ei, o va găsi acasă.

***

Acest reportaj face parte din proiectul #saniting – „Cu un pas rămas în viață”. Orice donație pentru realizarea centrului de suport pentru echilibru emoțional este binevenită.